1 ianuarie

Joi, 1 ianuarie 2026, 2 Corinteni 8:1–24

În capitolul 8, Pavel trece de la subiectul apărării slujirii și restaurarea relației cu biserica din Corint la subiectul dărniciei – colecta pentru credincioșii săraci din Ierusalim. Biserica din Ierusalim se confrunta cu sărăcie severă, persecuție, foamete (Fapte 11:27–30). Apostolul nu abordează dărnicia ca pe o obligație financiară, ci ca pe o problemă spirituală, teologică. Nu ca pe o datorie, ci ca pe o manifestare a harului. El nu vorbește despre bani ca despre un apel la donații, ci explică dărnicia ca pe o expresie a dragostei, o dovadă a maturității spirituale. Capitolul 8 prezintă exemplul generozității bisericilor din Macedonia, exemplul excelenței lui Cristos și lucrarea harului divin care schimbă în inima omului prioritățile, valorile și relațiile.

1.     Exemplul Macedonenilor – generozitate în sărăcie (vers. 1–5)
a) Harul lui Dumnezeu produce generozitate: „Harul lui Dumnezeu dat bisericilor Macedoniei.” (vers. 1)
b) Harul manifestat în sărăcie și încercare (vers. 1–2): „În mijlocul multor necazuri… au dat peste puterile lor.” (vers. 3) Generozitatea nu depinde de abundență, ci de predarea inimii.
c) Dărnicia voluntară este expresia dedicării totale: „S-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului…” (vers. 3–5)

2.     Chemarea la maturitate și excelență în dărnicie (vers. 6–8)
a) Pavel trimite un lider de încredere pentru a finaliza colecta: „…am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare” (vers. 6)
b) Cine excelează în toate lucrurile va excela și în dărnicie: „După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvânt… căutați să sporiți și în această binefacere.” (vers. 7)
c) Dărnicia este o manifestare, dar și un test al dragostei: „Pun la încercare curăția dragostei voastre.” (vers. 8) Dumnezeu nu forțează dărnicia; El testează dragostea.

3.     Cristos este modelul suprem al generozității
„El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” (vers. 9b)
Dărnicia este cristologică, nu doar compasională și etică: „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos…” (vers. 9a)
Nu poți fi aproape de Cristos și departe de săraci, de generozitate.

4.     Finalizarea promisiunii și principiul echității (vers. 10–15)
a) Dărnicia începută trebuie dusă la bun sfârșit: „Isprăviți dar acum de făcut… după graba voinței să fie și înfăptuirea…” (vers. 11) Entuziasmul începutului fără finalizare demonstrează imaturitate: Corintenii promiseseră participarea la colectă (2 Cor. 8:10; 9:2), dar întârzierea împlinirii acestei promisiuni ridică semne de întrebare în legătură cu maturitatea lor spirituală. Pavel folosește exemplul bisericilor din Macedonia pentru a-i motiva pe frații din Corint.
b) Dumnezeu apreciază disponibilitatea, nu cantitatea: „Dacă este bunăvoință, darul este primit după ce are cineva.” (vers. 12)
c) Principiul echității și responsabilității: „Să fie o potrivire… în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor…” (vers. 14) Nu este vorba de egalitate absolută, ci de echitate — scopul nefiind nivelare economică, ci sprijin reciproc în dragoste.

5.     Integritatea în administrarea darurilor (vers. 16–24)
a) Tit – om de încredere: „A pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi.” (vers. 16) Integritatea liderilor este absolut esențială.
b) Transparență și responsabilitate totală în administrarea fondurilor: „Căutăm să lucrăm cinstit…” (vers. 21)
c) Onoarea adusă lui Cristos prin administrare corectă: „…fie având în vedere pe Tit, fie având în vedere pe frații noștri, care sunt trimișii Bisericilor și fala lui Hristos” (vers. 24). Integritatea protejează Evanghelia.
d) Integritatea administrării darurilor trebuie făcută de frați aleși de biserică: „Am trimis cu el (Tit) și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile” (vers. 19) – transparență totală în administrarea fondurilor.
e) Evitarea oricărei suspiciuni: „Căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.” (vers. 21)

Să ne rugăm pentru inimi darnice și generoase, dar și pentru administrare responsabilă și transparentă în cheltuirea banilor.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, January 1, 2026, 2 Corinthians 8:1–24

In chapter 8, Paul moves from the subject of defending his ministry and restoring his relationship with the church in Corinth to the subject of generosity—the collection for the poor believers in Jerusalem. The church in Jerusalem was facing severe poverty, persecution, and famine (Acts 11:27–30). The apostle does not approach generosity as a financial obligation, but as a spiritual, theological matter. Not as a duty, but as a manifestation of grace. He does not speak about money as a fundraising appeal, but explains generosity as an expression of love and a proof of spiritual maturity. Chapter 8 presents the example of the generosity of the Macedonian churches, the example of the excellence of Christ, and the work of divine grace that changes priorities, values, and relationships in the human heart.

1.           The Example of the Macedonians – generosity in poverty (vv. 1–5)

a) God’s grace produces generosity: “the grace that God has given the Macedonian churches.” (v. 1)

b) Grace manifested in poverty and trial (vv. 1–2): “In the midst of a very severe trial… they gave as much as they were able.” (v. 3) Generosity does not depend on abundance, but on the surrender of the heart.

c) Voluntary giving is the expression of total dedication: “They gave themselves first of all to the Lord…” (vv. 3–5)

2.           The Call to maturity and excellence in giving (vv. 6–8)

a) Paul sends a trusted leader to complete the collection: “…we urged Titus to bring also to completion this act of grace on your part.” (v. 6)

b) Those who excel in everything should excel also in giving: “Since you excel in everything—in faith, in speech… see that you also excel in this grace of giving.” (v. 7)

c) Giving is both a manifestation and a test of love: “I want to test the sincerity of your love.” (v. 8) God does not force generosity; He tests love.

3.           Christ is the supreme model of generosity

“Though he was rich, yet for your sake he became poor.” (v. 9b)

Generosity is Christ-centered, not merely compassionate or ethical: “For you know the grace of our Lord Jesus Christ…” (v. 9a)

You cannot be close to Christ and far from the poor, from generosity.

4.           Fulfilling the promise and the principle of fairness (vv. 10–15)

a) What is begun in generosity must be brought to completion: “Now finish the work, so that your eager willingness to do it may be matched by your completion of it…” (v. 11) Enthusiasm at the beginning without completion demonstrates immaturity. The Corinthians had promised to participate in the collection (2 Cor. 8:10; 9:2), but the delay in fulfilling this promise raises questions about their spiritual maturity. Paul uses the example of the Macedonian churches to motivate the brothers in Corinth.

b) God values willingness, not amount: “For if the willingness is there, the gift is acceptable according to what one has.” (v. 12)

c) The principle of fairness and responsibility: “At the present time your plenty will supply what they need…” (v. 14) This is not about absolute equality, but about fairness—the goal is not economic leveling, but mutual support in love.

5.           Integrity in the administration of gifts (vv. 16–24)

a) Titus—a man of trust: “God put into the heart of Titus the same concern I have for you.” (v. 16) The integrity of leaders is absolutely essential.

b) Transparency and full accountability in handling funds: “For we are taking pains to do what is right…” (v. 21)

c) Honor brought to Christ through proper administration: “…as for Titus, he is my partner and co-worker among you; as for our brothers, they are representatives of the churches and an honor to Christ.” (v. 24) Integrity protects the Gospel.

d) Integrity in administering gifts must involve brothers chosen by the church: “We are sending along with him the brother who is praised by all the churches for his service to the gospel.” (v. 19) — total transparency in the handling of funds.

e) Avoiding any suspicion: “For we are taking pains to do what is right, not only in the eyes of the Lord but also in the eyes of others.” (v. 21)

Let us pray for generous and willing hearts, and also for responsible and transparent administration in the use of money.