1 august

Vineri, 1 august 2025, Matei 4:1-25

Matei 4 marchează trecerea de la viața privată a Mântuitorului la cea publică. În acea perioadă, Iudeea și Galileea erau sub ocupație romană, evreii trăind cu speranța venirii eliberatorului Mesia. După aproximativ 400 de ani de tăcere profetică, apariția lui Ioan Botezătorul reaprinde speranța mesianică.
Capitolul este împărțit în patru secțiuni:

1.     Ispitirea lui Isus Hristos în pustie (vers. 1–11)

„Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.” (vers. 1) Pustia unde Domnul Isus a fost ispitit se afla cel mai probabil în zona deșertică dintre Ierusalim și Marea Moartă (Iudeea). Fiul lui Dumnezeu este ispitit de diavolul în pustie în trei feluri distincte, dar rămâne fără păcat.

(a)   Ispita pâinii – transformarea pietrelor în pâine: „Omul nu trăiește numai cu pâine…” (Matei 4:4)

(b)  Ispita protecției – aruncarea Mântuitorului de pe Templu: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” (Matei 4:7)

(c)   Ispita puterii – închinarea Mântuitorului în fața diavolului în schimbul împărățiilor lumii: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” (Matei 4:10)

Mântuitorul S-a apărat cu Evanghelia, folosind de trei ori expresia „este scris” (vers. 4, 7, 10). Remarcăm faptul că biruința vine prin Cuvânt, cunoașterea Scripturii fiind absolut esențială în lupta spirituală. În acest context, Isus a fost noul Adam care a biruit acolo unde primul Adam a căzut (Geneza 3): „Atunci, diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” (vers. 11)

2.     Mântuitorul se mută în Galileea și începe să predice Evanghelia (vers. 12–17)

„Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum…” (vers. 12-13a)

Galileea este o regiune din nordul Israelului, cu o populație mixtă, evrei și neevrei, deseori considerată mai puțin „sfântă”. Capernaum este orașul portuar pe malul Mării Galileii, care va deveni centrul activității misionare a Domnului Isus (vers. 13). Mântuitorul începe să predice Evanghelia în zonele periferice, chemând pe toți oamenii la pocăință, nu doar elitele din Ierusalim – semn al universalității mântuirii: „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: «Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.»” (vers. 17) Este ușor de observat că primul element al mântuirii omului este pocăința, regretul rațiunii și remușcarea sentimentelor.

3.     Chemarea primilor ucenici (vers. 18–22)

Domnul Isus cheamă patru pescari să-L urmeze – Simon (Petru), Andrei, Iacov și Ioan: „El le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.»” (vers. 19) Ucenicia implică ascultare imediată și renunțare la absolut totul: „Ei au lăsat îndată mrejele și L-au urmat.” (vers. 20)

4.     Popularitatea Domnului Isus crește prin lucrările de predicare și vindecare (vers. 23–25)

„Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod.” (vers. 23) Remarcăm cele trei valențe ale slujirii Mântuitorului: predicare, învățare și vindecare. Popularitatea Domnului a crescut mult și repede, mulțimi mari de oameni urmându-L cu interes și bucurie: „I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.” (vers. 24)
Capitolul 4 este un pasaj al confruntării, chemării și manifestării puterii divine.

Să ne rugăm Domnului pentru a rezista în ispită și pentru puterea de a-i iubi pe toți oamenii fără să fim selectivi. De asemenea, să ne rugăm pentru restaurarea sufletului, a trupului și a relațiilor.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, August 1, 2025, Matthew 4:1–25

Matthew 4 marks the transition from the private life of the Savior to His public ministry. At that time, Judea and Galilee were under Roman occupation, and the Jews lived with the hope of the coming of the Messiah, the deliverer. After about 400 years of prophetic silence, the appearance of John the Baptist rekindled the Messianic hope.
The chapter is divided into four sections:

1. The Temptation of Jesus Christ in the wilderness (vv. 1–11)

“Then Jesus was led by the Spirit into the wilderness to be tempted by the devil.” (v. 1)
The wilderness where the Lord Jesus was tempted was most likely in the desert area between Jerusalem and the Dead Sea (Judea). The Son of God was tempted by the devil in the wilderness in three distinct ways, yet He remained without sin.

a)     The temptation of bread – turning stones into bread: “Man shall not live on bread alone…” (Matthew 4:4)

b)    The temptation of protection – throwing the Savior down from the Temple: “Do not put the Lord your God to the test.” (Matthew 4:7)

c)     The temptation of power – worshiping the devil in exchange for the kingdoms of the world: “Worship the Lord your God, and serve him only.” (Matthew 4:10)

The Savior defended Himself with the Gospel, using three times the expression “It is written” (vv. 4, 7, 10). We notice that victory comes through the Word, the knowledge of Scripture being absolutely essential in spiritual warfare.

In this context, Jesus was the new Adam who triumphed where the first Adam had fallen (Genesis 3): “Then the devil left him, and angels came and attended him.” (v. 11)

2. The Savior moves to Galilee and begins to preach the Gospel (vv. 12–17)

“When Jesus heard that John had been put in prison, he withdrew to Galilee. Leaving Nazareth, he went and lived in Capernaum…” (vv. 12–13a)

Galilee is a region in northern Israel, with a mixed population of Jews and Gentiles, often considered less “holy.” Capernaum is the port city on the shore of the Sea of Galilee, which would become the center of the Lord Jesus’ missionary activity (v. 13).

The Savior begins preaching the Gospel in peripheral areas, calling all people to repentance, not just the elites in Jerusalem – a sign of the universality of salvation: “From that time on Jesus began to preach, ‘Repent, for the kingdom of heaven has come near.’” (v. 17) It is easy to observe that the first element of man’s salvation is repentance, the regret of reason and the remorse of feelings.

3. The Calling of the First Disciples (vv. 18–22)

The Lord Jesus calls four fishermen to follow Him – Simon (Peter), Andrew, James, and John: “Come, follow me,” Jesus said, “and I will send you out to fish for people.” (v. 19)

Discipleship implies immediate obedience and leaving everything behind: “At once they left their nets and followed him.” (v. 20)

4. The Popularity of the Lord Jesus Increases through Preaching and Healing (vv. 23–25)

“Jesus went throughout Galilee, teaching in their synagogues, proclaiming the good news of the kingdom, and healing every disease and sickness among the people.” (v. 23)

We note the threefold nature of the Savior’s ministry: preaching, teaching, and healing. The Lord’s popularity grew greatly and quickly, with large crowds following Him with interest and joy: “News about him spread all over Syria, and people brought to him all who were ill with various diseases, those suffering severe pain, the demon-possessed, those having seizures, and the paralyzed; and he healed them.” (v. 24)

Matthew 4 is a passage of confrontation, calling, and the manifestation of divine power.

Let us pray to the Lord for strength to resist temptation and for the power to love all people without being selective. Let us also pray for the restoration of the soul, body, and relationships.